fotografiile sunt mai sincere decât amintirile
ce a fost cum a fost deseori transformăm în poveste dar taina
nu o putem trece de ziduri

m-am mutat așa des încât nu îmi amintesc să fi locuit vreodată aici
dacă nu s-ar fi inventat becul dormitoarele ar fi fost pur și simplu uși
zugrăvite în beznă
prin care nimeni nu a mers la culcare
nimeni nu a abandonat somnului pe cineva drag

treptat moartea scoate cuiele din pereți
cunoscuții se prăbușesc ca niște tablouri de scriitori în sala de meditație
dar nu uita aceea nu este o ieșire ci simplă senzație
îți poți izbi capul de ea de nenumărate ori
când vei păși dincolo deja nu vei mai simți nimic

în cercurile mici lucrurile au fost întotdeauna clare
cel mai bun pat
cel mai bun loc la masă
cele mai frumoase haine
banii tăi mâncarea ta demnitatea ta într-un cuvânt prezentul deplin
cât de intens poți dori ziua în care cel mai puternic o să plece și tu
vei deveni pentru scurt timp încă unul
dintre cei puțini
dintre aceia aleși

desigur cerul nu încetează a râde de tine
în visul acesta toți ceilalți se prăbușesc în prăpăstii
ai avea nevoie de echipament de alpinism iar tu porți
un costum de baie fistichiu gata de a sări și de a-i salva de la înec

între noi fie vorba abia să te lovești la cap s-ar putea să te redea normalității