De aceea nu voi îmbătrâni, spunea copilul
cu ochii răcind cafeaua cu lapte, aici e fierbinte destul
să nu mai aștept. Suficient zahăr, să-mi rămână dulce sub piele, când voi
fi mare și voi încălzi trecătorii
Gara de Nord,
străzile,
va trece Bucureștiul ca un maidanez cerșind de mâncare la casa mea.
Pe atunci,
eu,
voi avea doar o coajă de pâine duhnind a rugăciune.

Când voi fi mare
la adresa mea,
va rătăci un singur Dumnezeu.