Cerul de plumb se sprijină pe coasa
Înfiptă în căpița ridicată,
Porcul adună paie în polată,
Din ce în ce mai mică pare casa.

Gâze se-ascund, mamaie după spată
Își prinde-n coc cosița ei frumoasă,
Copiii risipiți se-ntorc acasă,
Un fulger luminează lumea toată.

Cu tropot cald aleargă caii-n ploaie,
Sfântul din cer pocnește larg din bice
Când deodată se opresc șiroaie

Din cerul răcorit, o pitulice
Privește curcubeul cum se-nmoaie
Și se strecoară-n ațe și arnice.