Bucuria pe care-o simți când ești ACASÃ
îți ia sufletul de mână
și te poartă hoinar prin grădina bunicii.
Îți face scrânciob din vise și tei înfloriți,
te-nvață cum să crești duminica-n palme
rugi și cireșe perechi.
Uneori te lasă să-nserezi la gura sobei
cu obrajii plini de povești,
alteori te-nalță din iarbă
înger desculț până-n fluturi,
să-nflorești păsări albe...
Nu scurge de vis firul ierbii
și nu-nchide poarta nicicând!
Copilul cu genunchii răniți
lăsat în grija toamnei
te va striga mereu.
în jocul de-a v-ați ascunselea
de după un colț al sufletului.