mi-aduci la pat cafeaua, iubită de tristețe
ploând încet cu lacrimi odaia te adoră
în poala mea vestită îmi șezi uitând de oră
secunda îți aduce în gându-ți bătrânețe


pe-afară e vântoasă, în lumânare picur
cu fulgerări de lună-n cotlonul ei rămasă
paiangi țes pânze dese și șoareci sunt pe masă
trebăluind vecia în ultim, primul licur


și cu bătrânul șoarec, cu ani mulți în etate
îmi macerez gândirea, sunt șoarecul livresc
de mă așezi în oase, sunt plin de pietate
un ban să dau la Luntre bogatului cerșesc


și cum întinde Domnul privirea Lui și Ața
iubesc o floare-albastră în patu-mi, dimineața