cu cleștele! aș smulge orele din ceas
(tăceți… tăceți! doar ascultați…
cum roade!)
apoi aș aștepta docil să se întoarcă Tata să îmi predice
despre cum eu am încetat să îmi mai fac curat în cameră
și-n viață

cui? voi lăsa prin testament frânturi de limbă
secunde răsucite spre-nceput
caligrafia trecerii fără de urme
a devenirii moarte în Cuvânt

îți vine într-o zi nu înțelegi prea bine ce
dar îți procuri unelte
măsori sapi tai și potrivești la propriul cuib
adânc tot mai adânc încât târziu realizezi că nu
vei reveni la suprafață

ești istovit și te întinzi între vedenii
doar pentru a le ține de urât