timp de un an am purtat în piept o urnă mică plină cu cenușa ta
în loc de inimă am dus-o peste tot pe unde am umblat
de acasă la serviciu de la serviciu la crîșmă
am deschis ușile cluburilor și barurilor ca pe niște porți
de crematoriu am simțit arsura în piept
am pierit nopți la rînd ca un pompier chinuit în luptă
cu focurile gheenei am mîngîiat pisica albastru de rusia
pînă toată căldura s-a scurs din mine în blana ei
am învățat să trăiesc împreună cu moartea am cumpărat flori
pe care nu le-am dăruit doar pentru că păreau vii
în mîna mea pînă cînd într-o zi
m-am hotărît s-o arunc în fîntîna arteziană de la universitate
din care beau apă sute mii de porumbei
așa de simplu a fost nici nu mă gîndeam că e atît de ușor
porumbeii au acum culoarea pisicii albastru de rusia
au renunțat să mai zboare le rup din cînd în cînd
bucățele de pizza ție îți plăcea mult