cât timp avem deasupra cerul
în struguri se mai coace viață

uneori mă închid în beci
- să te obișnuiești cu pământul glumesc prietenii
de fapt
îmi doresc tot mai mult să încep
a vedea prin întuneric

și vreau
când lumea se va îneca-n gunoaie
să îmi pot conduce familia pe scări
spre adâncuri

trag capacul și apoi ascult
cum din pestilențial cresc munți fără de rădăcină
înconjurați de șesuri pe care sălbăticiunile
vor sfârși otrăvite

ba tac
ba mă cert cu nevăzutul
și aștept
groapa aceasta hărăzită spre folosință viului
îmi e trup trupului
nimic rău se poate întâmpla nepărăsind-o

să ne rugăm
să închinăm vinul păstrat aici
Mașinii de Gunoi
până când ne vom mântui până când
nimeni și nimic rămâne de aruncat