Tăcerea stârnește minuni împrejur
Cerșește iubire, agață priviri,
Pătrund în mine dulci liniștiri.
Pe mine tăcerea mă minte cu nopți,
Zăpezi îmi așterne în suflet.
Când luna se ivește dintre nori
Tăcerea se rupe de trupul meu,
Lăsîndu-mi răni adânci,
Urmele de căpriori
Și ciute.