o noapte-ntreagă m-am gândit:
ce să-ți urez ?!
să pun sinceritatea gaj și să nu se-mplinească?!
nu e destul această dimineață-n care pomii
te vor întâmpina cu flori în pragul ușii
înseninându-ți pleoapa încă adormită?

nu-i epitet? felul în care pleci la piață
cu o anume veselie c-ajung banii
că vei umbla prin târg cu ochi de pictor
imaginând familia în jurul mesei
cum verdele măslinilor în jurul crucii?

și câte alte nu aș vrea să îți mai spun dar vezi
doar tu mi-ai mai rămas din tinerețe
căsuța de la țară unde ne-am retras
este Castelul Vorbelor Neprefăcute
trufia am uitat-o am redevenit
copil ce-abia acum învață să iubească