Mi-a ieșit în cale-odată
o furnică pistruiată:
- Te-aș ruga fetiță bună
să-mi arăți cumva și mie
cu creionul cum se scrie
și-apoi cum se socotește
bob cu bob, că toată vara
voi lucra să-mi văd cămara
plină ochi și aranjată
cum nu a mai fost vreodată!
- Mă încearcă bănuiala
că nu ai vizitat școala!
Þine minte, socoteala
boabelor ca să o ții
cifre trebuie să știi!
Cu creionul pe hârtie
ca să scrii cuvinte-o mie,
este foarte necesar
de litere s-ai habar!
- Și-atunci ce să mă fac oare?
Fă-mi și mie o favoare
și mă-nvață ce și cum,
să mă pregătesc de-acum
să le-nvăț pe toate cele
despre care mi-ai vorbit.
Furnicuței i-am zâmbit:
- Are să îți șadă bine
dac-ai să devii de mâine
școlăriță ca și mine!