Numai bărbații privind în larg mersul vapoarelor sunt de o desăvârșită frumusețe.

În ochii lor, orice femeie a dispărut, măturată de valuri, si precum scoicile aduse la picioare, astfel se macină amintirile.

Dispare încet și spuma zilelor si mai ales zgomotul rosu si verde al nopților în care tot mai mult presimțeau marile despărțiri.

În ochii lor, se rup si se prăvale în abisurile cărnii si capul și orice mistică legănare a trupului în care au locuit.

Priviti de departe bărbații acestia, cu picioare subțiri și glasul dogit si ascuns. Mângâiați - le însă umbra tremurătoare, înmuiată în călimara unui asfințit oarecare.

Si spuneți femeilor că sunt veșnice, precum un fir din părul albastru al Evei.