Ne-am strâns la piepturi desfrunzite
Însingurările, asfințind
Peste mări de corali desperecheați,
Împiedicate în valuri de umbre răzlețe
Ce nu mai aminteau de nimic știut,
De nimic…

Vămi ale sufletului în care aprozii
Pleznesc curcubee peste ochii nedezmeticiți
Ai zorilor care nu mai răsar,
Care nu mai împart nicio urmă la doi…

ÃŽnmuguriri strivite brutal de sculptorul
Ce nu le mai cunoaște seva
Cu nesaț avântată prin tumultul sângelui nostru,
Acum atât de tăcut…

Ne-am strâns la piept ca o arșită
Zborurile mărunte și nedeslușite,
Suind poticnit, pe a amintirii retină doar…
Arsura