Prin măruntaiele urbane
ne strecurăm anonimi
ca o stare
prinsă în brelocul unui eu modern
rana
are formă de asteroid
la contactul cu pielea
s-a prefăcut
într-o gură de canal
care închide în subteran
suferința
prefăcută la atingerea imundului
în șobolan

Reminiscența superfluă
pe care nu o poate digera viața
construiește trepte
pe care urcă sensurile
în tot ceea ce
se întâmplă, devine, evoluează

Un vector invers
a străpuns
măruntaiele pământului
din care se hrănea un strigoi
pe care l-am descoperit bântuind cuvintele imunde.

***

Nimicul
se insinuează
în haosul cotidian
însă doar cei care renunță
vor să-i dea nimicului
dreptul la existență

Ne scrântim gleznele
prin gropile umanului
și răscolim golurile
din existență
în căutarea zadarnică
a esențelor umane constitutive

Pe părul involt
se joacă lumina
și se aude
cum strigă fotonii fericiți
căci de lumină
nu se pot prinde boala și suferința
așa cum tenebrele
le absorb

Un fir de lumină
a căzut pe foaia agendei
și la contact
s-a prefăcut într-un înger minuscul.