După o vreme trecută prin furcile caudine
ca o bătae pusă pe notele proaste dintr-un catalog vechi
într-o cancelarie a unei școli părăsite dintr-un sat,
copiii călătoreau hurducați să învețe un dram de carte
și se întorceau obosiți cu ochii-n cearcăne.
Se luptau cu zilele împărțite în bucăți,
rupeau din timp cu grije să le ajungă și de joacă.
Îmbătrâniți într-un colț al sufletului de atâta preocupare,
de modul cum se lasă peste ei noaptea,
obligați să se culce devreme, cu temele făcute
și toate astea intrate într-o groaznică obișnuință.
Pluteau în somn ca păsările fără aripi
gata a se trezi cu teamă, dimineața
și să reia ciclul prea lung
fără prea multă tragere de inimă.

Nu înțelegeau de ce atâta drum fără rost
când aveau o școală în sat
părăsită și cu obloanele trase la geamuri
în care învățaseră oamenii mai mari,
dar asta alunecă-n întunericul vremii.
gata a se trezi cu teamă, dimineața