călătoream pe umerii nopții
goneam după clipa dintâi
mă obseda o imagine inexactă
și-mi doream tot felul de nimicuri
precum eșarfe viu colorate
mărgele și pietre de mare

și dintr-o dată au apărut zorile
roțile zilei s-au scufundat
în nisipul alb
și foarte fierbinte

eram într-un loc străin
mă așezasem pe o piatră

într-o intersecție mă priveai
aveai un zâmbet albastru

și niste brațe uriase