mănânc din farfuria cu cerneală
ca dintr-un borș făcut de dulce mamă,
icoană în a vieții mele ramă
și spuse ies din mine la iveală.
hălăduiesc în noaptea rece-n cramă
aproape-Ajun, sub bolta cea steeală
și e o vreme parcă ireală
de ploaie multă scuturi din năframă

și mă străbate un fior de frică,
în veac de nu îmi fi-va cititor
poemele-mi să-mpuște cu alică.
și nu va fi în lira mea actor
ca poezii de căpătâi să-mi zică
cu raiul prin fiire vânător