Prin noaptea răcoroasă trece îngerul somnului,
are arome de vis și lumină sub aripi,
între clipe își grăbește zborul și nu întâlnește obstacole
doar grija să nu-mi tulbure liniștea.
El ocrotește permanent oamenii și mai ales copiii
îndepărtează spaima, teama de umbre și întuneric,
aduce pacea sfântă ca într-o zi la amiază,
înalță sufletul și luminează fața la icoane.
Odaia în care intră capătă căldura cu adieri ușoare
ce se simte ca o bucurie prin somn,
semenii toți cred că le strecoară-n suflet
dulcea odihnă și trupul devine imponderabil.

În inima mea se zbate îngerul vieții,
dragostea lui și dragostea mea sunt în floare
ca o pădure de salcâmi spre care se îndreaptă albinele
și mierea curge în potirele de argint ale zilei.
Sângele se miruiește-n alveole cu aer curat,
timpul clocotește cu atâta putere-n voință,
în altare sfinții se roagă milostivi
și fiecare ne așteptăm la o binecuvântare.

Trăiesc realitatea ca pe o iluzie
și ajunge pe drumul spre deșertăciune,
numai târziul o ia înainte și rămân în urmă.
Clipele trăite intens devin vulnerabile și se scurg
risipesc energii într-o lume în care se suferă
pentru arderea lumânării și flacăra se stinge
ca un vis pe care nu ți-l amintești.