Iubirea mea, pisică ce-și poartă umbra-n dinți,
Își tremură mustața, își strânge-n perne ghiara,
Pândește-n umbra lunii să-ți pună-n păr tiara
Felinelor de aur din lungul șir de prinți.

Fecioară practicantă, trăiești doar primăveri,
Faci jocuri mii de umbre, faci artă chinezească
În încercarea fricii, prin fumul meu de iască
Și nici nu știi că mâine s-a transformat în ieri.

Crezi c-ai ucis iubirea născută din păcat
Dar umbra ai uitat-o și ea se re-ntrupează,
Proiecția-și renaște din nou făptura trează
Când ai crezut că totul l-ai prins într-un pătrat.

Îmbrățișări-spirală te-adulmecă pe trup,
O lacrimă cu gratii trudește așteptarea,
În urma ei, armată de lacrimi strânge marea
Cu mierea și răbdarea deprinse de la stup.

Iubirea-adevărată cu anii n-o ucizi,
Þi-e calea presărată cu sâmburii de stele
Rămase fără colțuri când decojeam la ele
Și curcubeie tandre le tricotam la cizi.


Cu raze moi de lună am secerat sub nori,
Din firele de soare, cu noduri retiare,
O velă fără seamăn am pus pe vânt în zare
Și am pictat icoana lui Ciprian pe zori.


Cu moartea pământeană n-am încheiat contract,
Þi-am dat din nemurirea ce-mi prisosea, etern
Covorul lung de aur sub pașii tăi aștern
Ca dincolo de moarte să scriem înc-un act!