am scris cea mai frumoasă poezie
în pielea ta de drac, bătu-o-ar cântec;
cu dinții de pe carnea ta o sfârtec,
ci ora e lichidă și târzie.
de lacrimile tale Ou ți-e-n pântec
iar veacul e-n armură netrezie
cuprins de boli multiple-n erezie
sub graiul unui singur ceas pământec.

am cercetat, vai, Doamne, Èšie calea
m-am copt în mărăcini de neștiință
și am purces a plângerilor valea

la așternut am Moarte-n consecință
și sunt trimis de mulți amici la Jalea,
un strop de clipă-n mine ia ființă