Ora douăsprezece noaptea.
Strada, cât vezi cu ochii
Cuprinsă în sinteza lunii,
Șoptitele incantații lunare
Nu dizolvă doar dușumelele memoriei
Cu toate relațiile-i limpezi
Și cu împărțiri și precizii.
Fiece felinar din calea mea
Bubuie precum o fatidică tobă
Și prin spațiile beznei
Miezul nopții îmi zgâlțâie memoria
Precum un nebun zgâlțâind o mușcată stinsă.

Ora unu și jumătate,
Felinarul zumzăia,
Felinarul se bâlbâia, împroșca,
Felinarul spunea "Privește la această femeie
Cum șovăie spre tine în lumina porții
Ce se ridică asupra-i ca un rânjet.
Vezi că marginile rochiei
Sunt rupte și pătate de nisip,
Și vezi colțul ochiului
încrețindu-se întocmai unui ac strâmb"'
Memoria azvârle în înalt uscat
Puzderii de lucruri frânte.
O creangă contorsionată pe plajă,
Geluită și lustruită,
Ca și cum lumea ar fi deshumat
Taina scheletului ei
Þeapăn și alb.
Un arc stricat într-o curte de fabrică,
Rugină ce aderă formei vlăguite,
Vârtos și întortocheat și gata să pleznească.

Ora două și jumătate dimineața,
Felinarul spunea:
"Privește cum se întinde pisica în rigolă,
Își scoate limba și înghite o bucată de unt rânced"
La fel se întinde necugetat
Mâna copilului pescuind o jucărie
Pe care și-o vâră în buzunar.
Nu putem vedea nimic prin ochii copilului.
Am văzut ochi pe stradă
Încercând să pândească prin obloanele iluminate,
Și un rac într-o după amiază în eleÈ™teu Un rac bătrân cu scoici pe spinare,
Apucă vârful bastonului pe care i l-am întins.

Trei și jumătate dimineața,
Lampa împroșcă, murmura în beznă,
Lampa zumzăia:
"Privește luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Ea clipește dintr-un ochi ostenit,
Ea zâmbește prin unghere.
Netezește părul ierbii.
Luna și-a pierdut memoria.
Urmele stinse ale variolei îi fisurează față,
Mâna ei răsucește un trandafir de hârtie
Care miroase a praf și apă de colonie.
E singură
Cu toate vechile mirosuri nocturne
Care-i trec și rastrec prin creier"
Vine amintirea
Mușcatelor uscate și veștede
Și praf în fisuri,
Arome de castane pe stradă,
Miresme de femei îndărătul jaluzelelor colorate
Și țigări pe coridoare
Și mirosuri de coctail în baruri.
Lampa spunea:
"Patru dimineața
Iată numărul pe ușă.
Memorie!
Ai cheia,
Lămpița așterne un inel pe scară.
Poftește sus!"
Patu-i desfăcut; periuța de dinți atârnă de perete,
Descalță-te în prag, dormi, împrospătează-ți viața.

Ultimul licăr al cuțitului.


traducere de Petre Stoica