În noaptea încă rece...


În noaptea încă rece, în salve corcodușii
Se bubuie din muguri pocnind pe lângă geam,
Cu albul lor romantic spoiesc și pragul ușii,
Ferestrele și câinii, și fiecare ram

Se umple greu cu frișcă, cu zahăr, cu bezele,
Privighetoarea cântă, se-mbată de miros
Trezind din nou la viață sclipirile din stele
Și dragostea dormindă timid în cuib de os.

Nici să nu mori nu-ți vine, pământul sângerează
Sub lăncii verzi de iarbă, scăldat în Sfântul Duh,
Nu poți să dormi în tihnă când inima-ți nechează
Lăsând o dâră albă, spirală în văzduh.

Eternul astei clipe, de nouă primăvară,
Îl sorbi până-n plăsele de parcă stai să mori,
Nu vrei să intri-n casă, ai vrea să zaci pe-afară,
Să fii om de zăpadă întroienit sub flori.