sonia

trăiește violent
primitiv
aproape visceral
la fiecare sistolă sângele împroșcă

cresc flori pe te miri unde
vietăți sparg coaja
inundă

intră mai apoi într-un fel de catatonie
apar
spectatori
consternați și mici
în fața statuii vii

un christ galben se resemnează-ntr-un tablou


gaugain știa că pentru a crea
trebuie să iubești peste măsură
că
trebuie să ai
sânge albastru și un soi de mizerie roz

nimic mai mult