femeia lui se ridică are
personalitate
mii de megabiți
nuanța aceea
zgomote albastre-roșii hărți complexe
secretul la care ajungi doar după ce ai învățat adesea să mori astfel încât
să te întorci mai viu decât restul

dispune de
tristețe amplă un fel de metafizică a increatului
deține
ploaia de bucurie latentă suficiente litere cât
să instituie cod portocaliu
jurnalul feminității la hotnews
geneza antologică
necesarul trecerii în altceva

dintre atâtea brațe întinse fără ezitare alege
să cadă în deschiderile tale într-o fugă
nu mai este a ei nici măcar
a imaginii imortalizate cândva să existe
asemenea prototipului credincios sieși
Iubirii care îl face să fie să fie să fie

rupe
rame perspective galaxii groteștile timpuri
nu-i pasă
de gurile rele nici
de prescripții etice de învechita morală

dintr-o fotografie
o zbughesc herghelii nebune
neastâmpăratele vise ale pământencei devenite zeiță
în sălașul din inima lui cât o arcă
își face loc grațioasă