trei arcași
au venit
să mă ucidă
azi-noapte
unul cu fața întoarsă
spre pietre
unul cu ochii țintă în sus
unul așa fără
vreun chip

și eu eram între zidurile
mele firave
fără turnuri
fără armură
și scut

rând pe rând arcașii au tras
țintuindu-mi și mai bine
sufletul de trup
unul în umăr
unul în lacrimă
unul în visul meu
de pământ

m-am trezit aplecat
dinspre somnul cel greu
peste toate aceste
înșelătoare
corăbii

pe un banc de nisip
ieșit ca din soare
cei trei arcași
mi-au arătat
săgețile-amenințătoare
și ca și când
n-ar fi fost
au trecut.