Lady Liberty are în loc de rădăcini, eroi,
care îngenunchind sub pământ, pe sub flori,
și-au propulsat sufletele sub cutele mantiei sale,
unindu-le ca-ntr-un fluviu de foc, în trupu-i nemuritor de aramă.
Și iată: Lady Liberty acum este vie -
respiră, crește tot mai uriașă,
veghează și trăiește pentru noi toți,
îmbrăcată în platoșe de speranțe;
numai aureolele de sfinți le-au rămas străbunilor Americii, afară,
împletite invizibil printre razele capului ei...
Acești stejari, acești sfinți ai Continentului Nou,
îi susțin și-acum colosul pe umeri,
căci înlăuntru-i clocotește o istorie grea și fierbinte,
ce va declanșa în curând prima-i bătaie de inimă caldă,
atunci când noi,
care circulăm prin trupul statuii precum globulele sângelui ei,
într-o infinită și vitală transfuzie,
cu vocea lui Pygmalion,
îi vom porunci cu toții-ntr-un glas:
”Haide, Doamnă, pășește ”
De fapt, cam demult sosise timpul să-i spunem:
„Rupe-te din nemișcare,
rupe-te din piatră - și, haide, pășește !”
Iar ea va păși, ca Iisus pe valuri de ocean,
îmbrăcată-n lumini și pornind spre toate continentele lumii,
călcând fără frică peste toate hotarele,
zdrobind bariere și ziduri.
O!...Sfântă Lady Liberty!...
Nici un ochi înlăcrimat nu va mai fi să nu te vadă
umblând cu pași cutremurători peste gratii de meridiane și paralele,
parcurgând tot rotundul Pământului...
Nici un lanț ruginit nu va rezista la dogoarea torței tale;
nimic nu te va putea opri, așa cum te arați tu:
puternică, înnoită, invincibilă !
Și nici uragane, nici scuipăturile încrucișate din cele patru vânturi,
nici pumnii roșii ridicați cu ură,
nici turbanele albe, nici săgețile siberiene de foc , înveninate,
nu-ți vor stinge torța fierbinte care va ajunge până la nori,
până la soare, până la stele și până dincolo de stele,
luminându-ne fețele ,
răscolind anotimpuri și veacuri, clădite sub drapelul dungat,
iar vocea-ți va fi tunet,
din ochi îți vor ieși fulgere,
orbind pe dușmanii striviți ca furnicile sub picioarele tale
Scumpă Lady Liberty !...
Și dacă-ar fi și-ar fi să-ți pâlpâie vreodată slăbită
lumina de deasupra Chartei Libertății noastre,
ce-o strângi la sânul tău cu-ndârjire,
atunci
noi vom arunca în flacăra ta toate pădurile Terrei,
toți vulcanii aprinși,
și-apoi Luna,
și-apoi cerul,
iar la nevoie îți vom oferi chiar trupurile noastre
drept ultimă combustie,
căci de te vei prăbuși Tu, cu torța stinsă-n Ocean,
se va prăbuși AMERICA
- O ! scumpă și măreață zeiță a Libertății -
atunci LUMEA ÎNTREAGÃ se va prăbuși în neant.
Să credeți acest tulburător adevăr, strigând cu convingere:
Aceasta nu va fi niciodată !
Niciodată, niciodată, niciodată !