pe când mi se crăpa în ochi de ziuă
nășteam din moaște repezi dulci imperii
și nu dădeam lumină pe criterii,
demiurgia literei, târziuă.
din viduri tale-a mele-s imaterii,
de pus în o sorginte ce-i pustiuă
jumate ort, pe cealălaltă viuă
și-ades în noaptea mea de ea mă sperii.
ci-mi vând cuvântul pe hieroglife
rupând din mine coastă,-n suferințe,
uitând de-a veșniciilor tarife.
pierind în ale Răului cerințe
mai scriu un verb și tac în apocrife
ci din mormânt Poetul vrea Credințe