Nici sus nici jos
potrivesc soarele dimineții
cu starea mea de spirit

e o abstracție vie în jur
oameni risipindu-se-n parcarea proaspăt curățată
câțiva pe trotuar
înaintând ca-n deșert
sau junglă
ori asemeni datornicilor
mașini în toate direcțiile
și păsări ce fac cu zborul
spărturi în culorile anotimpului...

din stropitoarea verde
ultimul firicel de apă
răsfață un melc