alegorii sub papirus

se intră pe o punte acoperită
în teroare și plină
cu uimire
despre care nu știi
dacă urcă sau coboară.
sau e chiar linia absolută

întuneric

te luminează doar geometria perfectă
a primei conștiințe care a inventat
compunerea literelor
din conturul lucrurilor.

dacă ești foarte atent
dacă ai prea multă grijă de tine
dacă te iubești prea mult

te lovești imediat și fatal
izbindu-te de cîteva milenii
intrate în iubirea pietrei pe papirus

după care te îneci într-o altă deltă mistică


cînd ajungi în cel mai adînc punct
al spiritului
ți se spune că te afli în vîrful piramidei


acolo se poate observa
la microscopul centurii de zei
cum se naște ideea
și cum se trădează ea

te întorci prin același tunel
e la fel
doar că acum e mai bine să nu-ți mai
amintești

de perfecțiunea geometriei deșertului.