să pot evada când vreau din ochiul furtunii
în buclă atemporală
declar vieții dizidență perpetuă reliefuri apocaliptice
vor să extragă cât mai profesionist
megabiții îmbrățișării
din semințe

zadarnic fac grevă planetară
licuricii
că li se torturează nopțile
sub pretextul siguranței gloatei somnambulice
vocalelor li se fură sistematic
diamantul octavei
decupat eroic din muzica sferelor

de sub coastă phoenicși dresați
să tragă cordul poemei în car alegoric prin portalul zilei
deschid hipodromul viselor
aurora boreală
deconspirată
evadează din aula inimii
sălbatic înmuiate în credințe mistuitoare
galopează mâinile pe hotare
încrustează în potcoava metaforei
rădăcini
neinfestate de carii

nu-mi pune pe umeraș emoțiile
extrase
cu penseta de vifore
îți vor carboniza pleoapele
când vei transcrie
fotogramele timpului olog în nervura viziunii

din foșnetul pielii țâșnesc pegași
mai transparenți
decât aerul din altare
după ce mi-au stins incandescențele
în revelațiile eului transfug

slujba de înviere a poemelor începe cu
exorcizarea
pupilei