Atâtea drumuri le străbat
Cu dorul ochiului albastru!
Păstorii m-au tot întrebat:
Tu cauți roua de la astru?!

Atâtea taine înfloresc
Și ating cerul cu vreo boare,
Cuprins în tot ce-i pământesc!
Le știe clipa cântătoare?!

Atâta vreme e în noi,
Atâta lacrimă-n uimire,
Grădină vie scurs altoi!
Vine vreo magică zidire?!

Deschide-te, nadir al zării,
Să curgă muzica de sfere!
Nisipul din clepsidra mării
Nu-l mai hrăni doar cu himere!