eu
cea egoistă narcisistă și rea
eu care am soarele meu și apele mele și gradele personale
proprii hormoni crize nocturne-diurne parțial soluționate
eu Femeia
cu durerile de burtă și unghii sidefate
cu programul de miercuri și delăsările de joi
eu cu toate cuvintele mele ale meeeleee...
cu toți semnificații ubdatați legilor proprii
cu referenții direct crescuți din corzile-mi vocale
ca niște i-uri penetrând somnolențele... morțile... străinătățile...
crescuți... așa cum tu însuți ai crescut fără intenții fără timp fără tine
în pădurile mele cu țipete larg colorate
te iubesc în rochia violet fără de grabă fără conotații
n-am nicio spaimă de lipsa metaforelor
că se vor termina sensurile și îngrămădirile de litere
că marea e mare și pielea exact piele fluturii exasperant de fluturi
fie acolo la ei poveștile despre
“ca și cum” “aproape” “doar”... “parcă”... etcaeterissime
m-am săturat de ambalaje
de toate sentimentele-astea încâlcite
de viața ca un facebook ridicol
(dă-mi [= vreeeaaaauuu!!!] like-uri dă-mi like-uri!!! Ca și cum aș cere motivație)
de facebook-ul sentimentelor plastifiate
de mimici și de siluete perfecte
de alți demoni
nu vreau să mă pieeerddd...!!
am să sparg toate oglinzile până când
mi te vei înfățișa
și altfel
decât
oglindindu-mă
în carne și oase
du-mă
Acasă!
acolo numai acolo miezul-zilei miroase a vanilie
înserările a catifeaua din noi:
sunt euuu!