Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic,
Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic,
Te-am iubit în taină, cu tot visul meu,
Agățat de sfoara unui șubred zmeu.

Când săream pe ciotul cailor de var,
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar.
Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd,
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd.

Și prin toată vara plopilor cu boz,
Inventând iubirea, te trăgeam de cozi.
Și prin toată vara plopilor cu boz,
Inventând iubirea, te trăgeam de cozi.

Ce mai faci, Ludmila? ÃŽn ce ploi te scalzi?
Și-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi?
Flori de măr presate cu-albe flori de crin
Mai păstrez și astăzi într-un colț de scrin.

Și mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin țara ierbii de sidef,
Dar mă-ntorc statornic lângă-același ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai.

ÃŽmpletind aiurea flori de mucava,
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.
ÃŽmpletind aiurea flori de mucava,
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.