omul se smulge din neant
își scoate inima din piept
și o așază pe masă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă și cum să suporte


omul întinde mâna prin haos
găsește sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
și dă visele peste cap
ascultând un șlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
și begonii în pervaz


omul își plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război


omul se așază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și tace
îl învață cum să stingă focul
cum să îl stingă și cum să suporte



[timpul rulează prin neant și rotițele lui se aud până în ultima galaxie din univers]