neantizând nimic, în stea n-am sumă
ori în etern de nemurire cerul
ce se alcătuiește bând eterul
ori plumbul strâmb din greabănul de glumă.

or însoți cu toatele misterul
ce-n neștiințe cald mă înrezumă
acolo-s umbre, omenească humă
cerșind la poarta lumii austerul.

în miez de clipă veacul cară roade
în lutul tot mi-e gândul nepământ
și zborul gata-i în cenușă, prade
văzduhul nou din vechi așezământ;
cad vicii din a visului cascade,
din noapte, unde-am stat sub legământ...