în fiecare dimineață după ce merg la baie, rup
fila din calendarul agendă 2018.
o mototolesc, o strâng în pumni și o arunc în wc. asta e.
iar aia a fost o zi din viața mea, după care trag apa.
acum câtva timp stăteam la coadă după ziare. citeam ca proștii
adică eu și taică-meu, ziare de stânga
și de dreapta. taică-meu îi înjura pe toți. eu eram tânăr
și credeam, naivul de mine, că în sfârșit am scăpat
de tot și de toate, că de acum va curge lapte și miere.
am gura amară, dar nu de la lapte și miere. taică-meu a plecat înjurând
și maică-mea a plecat, am rămas numai eu. numai că eu
nu mai cumpăr ziare, am trecut de faza asta de mult. nu mai pun botul la tot
ce se spune. eu nu înjur, pentru că aici nu-i vorba de asta,
las altora această plăcere. acum am altceva mai bun de făcut,
de exemplu, să stau în bucătărie și să privesc de la geam fulgii mari de zăpadă
cum se aștern pe asfalt.
asta este o zi ca oricare, mâine va fi o bucată
de hârtie mototolită, fix pentru a fi aruncată în closet
pentru că despre așa ceva este vorba