apoi erau doar păsări vinovate
iar miezurile dănțuiau pe buze,
renaște-mă în clocotul de muze
și crucea să-mi așezi duios în spate.

neauzite cântece să fie-n spuze
și amfore cu zei, puțin crăpate,
cu unghiile-nfipte-n Fi trec toate,
în insomnii vin demoni, să se-amuze.

dar noaptea călăuza rațiunii
ce existența pune pe cântar
asupra noastră,-acolo-n sens furtunii.

că omenirea doarme-n insectar
și în trezie zboară numai unii,
femei în sărbătoare bând nectar.