cu dumnezeii
lor nu pot să mă joc chiar
dacă aș avea un picior frumos ca al tău pe care
ar circula tot felul de ochi și îngeri fabricați
de pleșu mi se dădeau
semne despre blasfemia care mă încerca la universitate
calul alb a derapat scoțând scântei călărețul
cu tricorn purta
cartea în mâini pe care mi-a aruncat-o în față
din galop 2000 de stele mă înjurară cu douămiideglasuri:
șaizecist ignorant în timp ce mă tăvăleam pe tarabele unde cultura
face trotuarul din mine curgeau idei
perimate metafore desuete cheile daciei și portofelul din care
un colț al buletinului îmi spunea cu gura strâmbă: 03.05.1968 ai naibii zeii voștri
văd prin piele iubito cam astea mi s-au întâmplat când tu
mă credeai dus la femei îți jur
pe zeul banal al unuia care câștigă la barbut surclasând divinitatea
iar tu îmi oprești
mâna îmi rupi
foaia pe care vakulovski devine
subiect
de poezie