și încă se rup lucruri din mine încă
umblu după ele cu noaptea trasă pe urechi

țin de ele ca de bucățile acelea pe care
ți-ai plimbat mâinile într-o căutare disperată
parcă ți-aș fi lipsit tocmai când eram lipită de tine
un superglue de iubire a cărei formulă chimică
se dezvoltase din noi emoțional și perpetuu

și încă se mai rup lucruri împinse odată la locul lor
cu buze avide cunoașterea rămâne un privilegiu pe care
ni-l acordam reciproc mă dispersez în singurul spațiu
rămas să-mi arate ce e singurătatea

și țin de mine ca de o zi de duminică pregătită
să-mi iasă în cale cu flori
dacă mai ține așa o să-mi iasă sufletul
o să se ridice ușor o să se plimbe în afara mea
pe visele acelea cu amândoi

și încă se rup lucruri din mine încă
le pun la loc parte cu parte ca într-un joc în care
lipsește jumătate din ele