Respiram mai liberă
Când adia briza verii
Mișcând petalele macilor.
Inima își regla bătăile
În ritmul vitezei pe șosea.
Dintotdeauna aÈ™ fi alergat
Ca și când nu aș fi atins pământul
De parcă l-aș fi părăsit
Pentru câteva secunde
Ca-n momentul decolării.
Inimile noastre
În același ritm
Demult nu mai goniseră;
Nici cerul după noi.
Stăpâneam întreaga lume
Mișcând-o cu povestea noastră
ÃŽn imagini.
Simțeam pulsul câmpiilor
Atât de-aproape
În bătaia soarelui.
N-avusesem niciodată
Mai mult control
Asupra derulării
Amintirilor.
Doar in oraÈ™
ÃŽncetineam.
Așteptam să treacă
Absența ta.