Până la urmă, sunt doar o adunătură de cuvinte
rostite sau scrise, fotoni de gânduri
izbucniți din arderea mea nucleară
să se răspândească unde e spațiu
și ceva în plus.
Trecătoare cuantă de energie vitală
fasonată de magnetism senzual,
înzestrată simbolic cu dorințe,
străbat anarhia cosmosului
protejat de câteva rugăciuni împlinite.
Sunt rânduit să fiu consumat
de întâmplările legilor telurice
care m-au ales din neant
să le fiu sclav supus,
cu dreptul să aleg și greșit,
dar să-mi suport amintirile.
Am învățat să fredonez vise
de când imaginea ta s-a instalat
în prezentul comun, ca răsplată
pentru ce nu voi mai greși.