năluci de clipe trec spre totdeauna
și-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr șoptește-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătușate,
de-acolo-ți cad tristețile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbrește-n întrebări
și umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
și-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subțire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărățire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de șoapte-mi dai în sânge-orbire
și-n văzul de lumină-mi ești genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veșniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...