pe tine te-am găsit coaptă în durere,
erai în ebrietatea suferinței,
tristețea îți zguduia ochii

cu bisturiul zâmbetului ți-am extirpat lacrima,
cu lumina fericirii ți-am cauterizat întunericul
și era în ziuă vorba

deasupra imaculării nopții, insomnii, cuvântul bețiv aleargă
și iar va fi măseaua cu tragere de inimă
a se slăvi cu zeama Domnului
și cugetul mi se micșorează

când ți-am văzut prima dată zâmbetul
erai al enigmei altar,
te-am decojit atunci din puțina larva
fluturele cu miez de tăcere-și ia zborul

locuirea ta se face azi
dintr-o amintire țesută cu mâine,
nupțial, zgomotul de inel abătut pe crucifix
răcnește în gură de popă: Amin!
între absență și amândoi
redevenea eternitate

între cer și pământ e un raft,
raftul pe care ne-am așezat cărțile șederii pe lume

dintre toate adormirile
te visez frumoasă
iscălindu-mi secunda cu melci