Toate te-anunță mereu!
Iese splendidul soare,
Iar tu, așa sper, îl urmezi.

Faci în grădină un pas,
Ești roza sublimă-ntre roze,
Și crinul, la fel, între crini.

Când într-un dans te avânți,
Pornește o ploaie de stele
Cu tine și jur împrejur.

Noaptea! Ce noapte de vis!
Acum tu acoperi cu raze
Al lunii pur licăr gingaș.

Plină de haruri ești tu,
Și flori, constelații și lună,
Și soare, te laudă pe rând.

Soare! asemeni îmi ești,
A splendidei zi născătoare;
Viață între eternități.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș