Crunt m-am înverșunat să bat Cuvântul
pe nicovală, sub grozav baros.
Nu știu dacă din el cuțit am scos,
sau doar scântei să mi le stingă vântul.

De-aș dobândi călit oțel tăios,
mi-aș încrusta pe lamă legământul
să mi-l înfig până-n mâner în sfântul
crescut în mine ca un chiparos.

L-aș împlânta și-n iadul meu nemernic,
să nu mai fiu, nici diavol și nici înger,
ci numai Om, fierbinte și puternic.

Nu vreau azururi și nu vreau pucioasă,
vreau doar să lupt, să freamăt și să sânger,
cu pieptul gol și-n mâini cu-o chiparoasă.