În floarea- soarelui, pe dâmb, în bozii,
în mărăcini, în gropniţe: explozii.
La dreapta,-n stânga,- n faţă, evantaie
şi sfâşiate cozi de vălvătaie.
Explozia acum e-un palmier,
sau un havuz cu despletiri de fier.
Zarea şi-a smuls tunică spintecată
şi pieptul, găurit de răni, şi-arată.
Sonoră, moartea scutură pe deal
aprinse, roÅŸii pleduri de metal.
Ba nu: şi-a rupt, cu trosnet de aramă,
pe cer, incandescenta ei maramă
Plesnind, vin stânci de fontă în secară
şi-şi varsă măruntaiele afară.
Fal, fal. Cutremur surd. Văzduhul crapă.
Strâmbi, morţii ies din şanţuri şi din groapă.
S-a spart un iad. Ne cad peste veÅŸminte
zdrenţe de carne şi nisip fierbinte
Pe liziera arsă de salcâm
scrâşnim din dinţi, murim sau ne tărâm.
În trupul tot, un ţipăt lung se frânge,
şi viaţa toată-i sânge, - numai sânge

Karpova, August, 1941