Din cărți furate lămpilor de ieri
ai strâns zădărnicie și-ndoială.
Din vis, de unde vii cu mâna goală,
n-ai scos decât înfrângeri și căderi.

Din aripi vechi - un pumn de rumeguÈ™,
din anii stinși - semințe de cucută.
Și totuși, pui pe umbra ta pierdută
o dulce moliciune de arcuÈ™

și prefăcând în clipe de parfum
și anii stinși, și lacrima uitată,
tot cea fost ieri, c-un zâmbet ierți acum
și parcă-ai vrea să fie înc-o dată.