Fără să fiu lup ci mai flămând decât iarna
alungit în trupul slab, fibros
cu aura fiarei
pe lângă care trece grăbită moartea
lăsată fără strălucire.

Și nicidecum teama,
mai degrabă cred liniștea prelungită
în care nu poți găsi nimic rău.

Umbra copacilor călători pe drumuri
asemenea cuvintelor puse pe hârtie,

lumina lor albasatră pe alb
amprentă divină lăsată pe suflet.