Golul de dinaintea golului, dragă Emil,
e acea stare ce te cuprinde când te afli în fața porții,
dar nu poți șuta golul de aur din cauza presiunii psihologice
a tuturor antrenamentelor care te-au adus până aici și al căror edificiu
s-ar putea ruina într-o singură clipă de ezitare,
o singură eroare de calcul, o bătaie nesăbuită a inimii,
care insistă să-ți spună că vei greși, că nu ești destul de bun pentru această poartă,
pentru acest meci, pentru acest campionat care ți-a înghițit toate resursele,
nopțile, străfulgerările, rupându-te de realitate, îndepărtându-te de părinții tăi,
de prietena pe care ai părăsit-o în lacrimi într-o cameră de hotel,
pentru că voiai să fii singur cu mingea, antrenându-te din nou și din nou până când vei fi sigur
că vei șuta golul de aur în direct și pe toate canalele,
golul de aur care va distruge poarta, care va rupe dimensiunile,
care va pătrunde într-o lume paralelă de unde va parcurge
alte o mie de porți, alte o mie de terenuri de fotbal,
golul de aur care va face ravagii, care va reconfigura galaxiile,
care va izbândi în momentele în care nimeni nu ar fi crezut că va putea
să izbândească, golul de aur care va da peste cap toate așteptările,
care ne va face să câștigăm campionatul,
care va intra în Cartea Recordurilor și care
va umple un gol în inimile tuturor.