baticul cu bujori roșii, așa-i spuneam la noi acasă,
mama l-a purtat, și bunica, străbunica, l-au dansat
și l-au cântat pi la nunți și cumătrii,

aveam zile când abia așteptam mama să mă atragă spre ea la piept
să-mi lege baticul la ceafă,

și mai aveam alte zile de fugeam
mă-nălțam putin pi vârful degetelor,
îmi pițigăiam glăsuciorul:
sunt fată mare mamă, nu mai vreau batic pi cap,
mă râdi lumea, și crezi mătali?

baticul nu se purta așa orișicum,
se purta cu dragosti și puțină chiteală,

brațele mamei se-mpleteau în jurul meu:
nu-ți fă grijă draga mamei, sunt aici să am grijî di tini,

baticul cu bujori roșii înflora toată ograda,
mahalaua și tot satul înflora,
dealurile, câmpiile,
până și tractoarele ce treceau prin mijlocul satului înfloreau,

vai,
ce frumos mai era drumul satului
înveselit de baticuri pi creștetul mamaelor,

baticul cu bujori roșii,
așa-i spuneam la noi acasă.